Cucerirea independenței de stat

Independența = obiectivul pentru care politicienii susțineau căi diferite: 

- liberalii – mijloace radicale, inclusiv războiul. 

- conservatorii – calea diplomatică.

I. SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ - redeschiderea „problemei orientale”:

Într-un viitor război ruso-turc, România era într-o poziție militară strategică și trebuia să intervină pentru apărarea intereselor sale naționale. În 4 aprilie 1877, la Livadia (în Crimeea) s-a încheiat convenția româno-rusă, prin care: 

• România – permitea trecerea trupelor ruse pe teritoriul ei;
• Rusia – garanta integritatea teritorială a României, dar refuza cooperarea militara cu țara noastră.  

II. SITUAȚIA INTERNĂ:

• suzeranitatea otomană era o piedică în calea progresului României, prin plata tributului, stăpânirea Dobrogei și imposibilitatea promovării unei politici externe proprii;
• România încearcă să obțină independența pe cale diplomatică; 
• Rusia respinge propunerea României de a lupta împreună împotriva Turciei.

III. PROCLAMAREA INDEPENDENȚEI DE STAT - se poate pune în evidență printr-o serie de fapte/evenimente istorice aflate în relație de cauză-efect:

IV. RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ (1877-1878)

• iunie-iulie 1877 - armata rusă trece Dunărea dar nu poate să cucerească cetatea Plevnei, ceea ce face ca Marele Duce Nicolae să ceară ajutorul militar lui Carol I; 
• august-noiembrie 1877 - armata română trece Dunărea și principele Carol I primește comanda trupelor de la Plevna:
  • asaltul asupra Plevnei din 30 august 1877 a eșuat;
  • asediul care a urmat în septembrie-noiembrie a determinat capitularea trupelor otomane conduse de Osman Pașa și la obținerea victoriilor de la Plevna (prin cucerirea redutelor Grivița I, Grivița II - aflate la 9 km spre est față de Plevna) și Rahova. 
• ianuarie-februarie 1878 - cele două armate (română și rusă) își desfășoară acțiunile pe direcții diferite: 
  • armata rusă - își îndreaptă ofensiva în Balcani, spre Constantinopol, cu strâmtorile Bosfor și Dardanele; 
  • armata română atacă și cucerește cetățile Smârdan, Vidin și Belogradcik. 
• 19 ianuarie 1878 - armistițiul (pact, înțelegere) ruso-otoman marchează sfârșitul războiului.

V. TRATATELE DE PACE

A) Tratatul de pace de la San Stefano - 19 februarie 1878

a) România nu participă. 

b) Prevederi: 

• se recunoaște independența României, Serbiei și Muntenegrului; 
• Rusia primește Dobrogea care urma să o dea la schimb României prin cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail și Bolgrad) – se încalcă astfel Convenția româno-rusă de la Livadia prin care Rusia se obliga să respecte integritatea teritorială a României. 

c) Consecințe: 

• creșterea prea mare a puterii Rusiei în Balcani a produs nemulțumirea marilor puteri europene care cer anularea tratatului; 
• nemulțumirea României privind aspectele teritoriale.

B) Tratatul de pace de la Berlin - 1 iulie 1878

a) Delegaților români, Ion C. Brătianu și  Mihail Kogălniceanu, nu li s-a permis să ia parte activă la lucrări. 

b) Prevederi: 

• este recunoscută independența României - condiționat:
  • modificarea articolului 7 din Constituție (privind drepturi politice și pentru necreștini); 
  • acceptarea schimbului teritorial cu Rusia - care primește cele trei județe din sudul Basarabiei, iar România primește în schimb Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor (are loc astfel unirea cu România la 1 iulie 1878). 
• este recunoscută indepenedența Serbiei și Muntenegrului;
• Anglia primește insula Cipru; 
• Austro-Ungaria primește spre administrare Bosnia-Herțegovina. 

c) Consecințe: 

• limitarea puterii Rusiei în Balcani; 
• rezolvarea pretențiilor unor mari puteri europene.

V. EXERCIȚII

A) Analizați cu atenție textul lecției de la pagina 95 din manual (Editura CD Press)și ordonați cronologic cele mai importante evenimente din războiul de independență.

B) Lucrați pe harta de mai jos și completați legenda cu aceleași culori folosite pe hartă: